Te-ai gandit vreodata ca viata trece aproape pe nesimtite pe langa tine? Stiu ca suna ca inceputul unei reclame la o companie de asigurari de pensii, dar adevarul e ca majoritatea dintre noi traiesc ori in viitorul indepartat ori in trecut.
Asadar,
*ori ne amintim de greselile si momentele grele din trecut, incarcandu-ne negativ, traind prin ele,
*ori incercam sa ne imaginam un viitor indepartat formidabil, insa avem senzatia ca totul se va schimba de la sine, continuand sa amanam luatul oricarei initiative.
Cei din prima categorie deja au renuntat cu mult timp in urma si spun ca viata lor nu are sens, ca deja imprejurimile sau 'soarta' le-a rapit sansa.
Majoritatea celor din a doua categorie se trezesc la sfarsitul vietii si dau vina pe altii (copii, familie, sef, servici, imprejurimi) ca nu au reusit, cand defapt vinovatii sunt ei insisi pentru ca nu au stiut sa actioneze la timp.
'Serios', chiar putem invinui imprejurimile sau pe cei din jurul nostru?
Exista atatea povesti despre oameni care au reusit sa iasa si din cea mai adanca prapastie, incat nu ar trebui sa avem curajul sa spunem nu pot.
Exista atat de multe povesti despre oameni care au reusit sa faca ceva formidabil, pornind de la o idee minora, de la o initiativa de moment, incat nu ar trebui sa indraznim sa spunem mai tarziu sau mai am timp.
Si atunci?... Foloseste-te de fiecare secunda. Oricat de jos esti, te poti ridica. In momentul de fata iti folosesti cam 5% din capacitatea creierului tau. Chiar crezi ca in restul de 95% nu vei gasi forta necesara sa iesi din situatia in care te afli acum???
Evita amanarea. Incearca sa te debarasezi de ‘mai tarziu’.
Si nu in ultimul rand traieste acum, in prezend, bucura-te de ce ai. Daca nu iti iese, fa o lista cu toate lucrurile pe care le ai si ai sa vezi ca esti una dintre cele mai norocoase persone din lume. Pare greu de crezut? Incearca. In definitiv nu prea ai nimic de pierdut. Ai pierdut deja mult timp pe lucruri care chiar nu te-au ajutat cu nimic.
Pana data viitoare, zambeste. :)
3 comentarii:
Foarte frumos scrii. Chiar am ramas impresionat. Matur. Bravo
Multumesc frumos si sper sa reusesc sa ma tin de blog. Succes si tie! :)
ma regasesc in ambele stari,iar cand nici una nu isi spune destul cuvantul,traiesc normal.
Lasa psiholoaga din tine sa raspunda si zi-mi unde se va ajunge ?
Trimiteți un comentariu